Lumea dincolo de Antarctica si operatiunea Highjump

0
437

The United States Navy Antarctic Development Program” și numele operațional de Highjump a fost o operatiune militara pe continentul înghețat intre 1946-1947 ce a avut ca scop testarea echipamentelor militare in conditii extreme.

Sursa:

A fost condusa ce amiralul Richar Byrd cu scopul de a mari suveranitatea SUA si de a lua toata masurile necesare la intalnirea ostilitatilor. Aceasta s-a incheiat dupa 8 saptamanii datorita faptul ca foarte multi soldati mureau fara motiv. Intr-un interviu acordat in ziarul El Mercurio din Santiago (Chile) la data de 5 martie 1946 Byrd declara ca ” întâlnit un inamic care poate zbura cu viteze incredibile de la un pol la celălalt

Amiralul Byrd a mai afirmat ca fara nici o urma de indoila aramata america nu ar avea nici o sansa impotriva acestui nestiu dusman, dar care dusman daca tot ce vezi pe acest continent este doar zapada si gheata .

Oficial Guvernul American a precizat ca adevarat misiune a acestui program a fost doar testarea de arme insa ceea ce a declarat Byrd e alta poveste.

Insa ce este cu adevarat suprinzator este relatarea completa a acestu amiral in care vorbeste despre ceea ce a vazut 2300 de mile dincolo de Polul Nord . Temperaturi calde, vegetatie, munti si lacuri.

“Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pamant, la cateva mile adancime, exista un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care se numeste Agartha”, scria Byrd in jurnalul sau secret.

Sursa

Byrd a murit in 1957 pe patul de spital insa multi au sugerat ca acesta a fost omorat datorita a ceea ce a vazut la Polul Nord. Informatiile lui sunt cercetate si astazi si converg catre concluzia ca lupta a fost dusa intre americani elita celui Treilea Reich German. Acesta s-a restras intr-o zona apropiata de polul sud georgrafic si au construit o baza subterana pe care au denumit-o Neuschwabenland, practic un oraş care a fost dezvoltat gradat şi care se pare că este foarte evoluat din punct de vedere tehnologic. Imagini AICI: https://youtu.be/IaGTmc5wt4g

Aici interviul sau despre ceea ce a vazut in expeditia sa

Extras din jurnalulul Amiralului Byrd

Jurnal de bord – tabara arctica, 19 februarie 1947

“Dedesubt, peste tot numai gheata si zapada. Am observat o usoara coloratie spre galben. Este dispersata dupa un model liniar. Modific directia de zbor pentru a observa mai bine aceasta coloratie. Exista de asemenea si o nuanta rosu-purpurie a gheturilor. Am încercuit aceasta zona de doua ori si am revenit la directia initiala. Am verificat din nou pozitia avionului la tabara de baza. Am transmis mai departe îngrijorarea mea în legatura cu ciudatele nuante ale zapezii de sub mine. Atât compasul magnetic cât si giroscopul încep sa tremure si sa se zdruncine. Nu mai putem sa ne conducem dupa aparatele de zbor. Masor directia folosind compasul optic (dupa soare) si totul pare în regula. Manetele de control raspund foarte greu la comenzi, se misca foarte încet. Nu se mai vad însa gheturi. În departare se disting munti. Au trecut 29 de minute de zbor si acum se vad foarte clar muntii, nu este o iluzie. Nu am mai vazut astfel de munti, sunt foarte mici. Schimb altitudinea la 900 metri. Întâlnesc iarasi turbulente puternice. Trecem peste micii munti si continuam spre nord. Dincolo de munti se vede un mic râu. O vale prin mijlocul careia curge un râu. Nu ar trebui sa existe aici nici-o vale înverzita. E ceva anormal în toata povestea asta. Ar trebui sa vedem numai gheata si zapada. Din lateral se vad paduri pe versantii muntilor. Instrumentele au luat-o razna. Giroscopul se învârte înainte si înapoi fara nici-o regula”.

Reduc altitudinea la 425 de metri si fac un scurt viraj la stânga ca sa vad mai bine valea de sub mine. Este verde si are iarba deasa. Lumina de aici pare diferita. Nu se mai vede soarele. Mai facem un viraj la stânga si punem ochii pe un fel de animal mare aflat în vale. Pare ca este un elefant. Ba nu, seamana mai mult cu un mamut. Este incredibil, si totusi se afla chiar aici. Reduc altitudinea la 300 de metri si iau binoclul ca sa vad mai bine animalul. E clar – un mamut. Raportez acest lucru la tabara de baza”.

“Dau peste si mai multe dealuri înverzite. Termometrul exterior indica o temperatura de 23 grade Celsius. Ne continuam zborul. Acum sistemele de navigare par în regula. Nu pot sa cred! Dau sa contactez tabara de baza. Aparatul radio nu functioneaza. Peisajul este mult prea nivelat decât în mod normal. În fata vedem ceea ce pare un oras! Este imposibil!!!”

“Avionul pare foarte usor si se clatina. Sistemul de navigare refuza sa functioneze. Dumnezeule, din lateral si din spate se apropie nave ciudate! Au forma de disc si parca radiaza ceva din ele. Sunt atat de aproape încât le vad însemnele!”.

“Este un tip de swastika. Fantastic! Unde ne aflam de fapt? Ce s-a întâmplat? Înca o data verific sistemul de navigare. Nu raspunde nici acum. Suntem prinsi într-un fel de “plasa” invizibila. Din aparatul de radio se aud pocnete si apoi se aude o voce în engleza cu un usor accent nordic sau germanic. Mesajul este: “Bine ai venit Amirale pe domeniul nostru. Te vom ateriza în exact sapte minute. Relaxeaza-te, esti pe mâini bune”.”

“Îmi dau seama ca motoarele avionului nostru s-au oprit. Avionul este controlat din afara si acum ia un viraj. Acum începe faza de aterizare si avionul coboara ca si cum ar fi într-un lift invizibil. La atingerea solului avionul abia tresare. Fac o ultima însemnare în jurnalul acesta de bord. Se apropie de avion câtiva barbati. Sunt înalti si au parul blond. În departare se vede un oras din care pulseaza raze de lumina de culorile curcubeului.”

“Nu stiu ce se va întâmpla acum, dar nu vad nici-un fel de arme la cei care se apropie de noi. Aud o voce care îmi spune pe nume (cu accent german) si-mi cere sa deschid trapa avionului. Ma conformez.”

Aici se termina jurnalul amiralului Byrd. Ceea ce urmeaza a povestit [amiralul Byrd] din memorie pentru ca nu a mai scris în jurnal restul experientei sale – si veti vedea de ce. Pe scurt, iata ce s-a mai întâmplat în continuare:

1. Byrd si ajutorul sau de radiocomunicatii, care se afla cu el în avion, au fost luati si dusi spre orasul luminos care parea ca este facut din cristal.

2. La sosire, cei doi sunt separati iar Byrd este luat pentru a se întâlni cu “Stapânul” care l-a informat ca a ajuns în “lumea dinlauntru” si ca sa nu-i fie frica – mai târziu îl vor duce înapoi la suprafata planetei.

3. “Stapânul” i-a declarat lui Byrd: “Ne-ati trezit interesul atunci când ati detonat primele explozii atomice de la Hiroshima si Nagasaki în Japonia. Chiar în acele momente alarmante ne-am trimis vehiculele zburatoare (flugelrads – germ.) la suprafata planetei ca sa vedem ce ati facut.” A continuat sa vorbeasca despre 1945 si a spus ca au încercat sa se întâlneasca cu americanii dar au fost întâmpinati cu ostilitate. De fiecare data cand încercau, americanii trageau în ei si le atacau vehiculele.

4. “Stapânul” a explicat ca “nu avem nici-un viitor daca vom continua cu nebunia atomica… si ca nu exista nici-un raspuns în armele noastre, nici certitudini în stiinta noastra si ca atunci când se va declansa razboiul cel mare, nu va mai exista nici-o floare pe pamânt iar toate orasele omului vor fi nivelate, totul într-un imens haos.”

5. Dupa aceasta discutie despre cataclismele generate de om, Byrd si-a luat ramas-bun de la “Stapân” si s-a întors la avion împreuna cu ajutorul sau. Imediat au fost dusi la suprafata planetei în acelasi mod în care au fost adusi. Ei aveau însa un mesaj de avertizare foarte clar despre calea omenirii. Un mesaj pentru noi.

Declarațiile lui Byrd au fost preluate, la vremea respectivă, de toate publicațiile din Chile, dar niciodată de presa americană.

Poate cea mai complexă prezentare a bazei subterane din Antarctica şi a ceea ce s-a petrecut în acea regiune o găsim în cartea „Arktos – The Polar Myth în Science, Symbolism, and Nazi Survival” de Joscelyn Godwin.

Sursa | Sursa Jurnal

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here