În inima Anatoliei, în regiunea Cappadocia, pământul ascunde un secret ce i-a fascinat pe arheologi, istorici și vânători de mistere deopotrivă. Sub casele moderne ale unui mic oraș turcesc a fost descoperit, din întâmplare, un labirint uriaș de coridoare, camere și tuneluri care par să se întindă pe mai multe niveluri, asemenea unei cetăți ascunse în adâncurile pământului. Acesta este Derinkuyu, orașul subteran care, chiar și astăzi, ridică întrebări la care nimeni nu poate răspunde cu certitudine.
Poveștile locale vorbesc despre oameni care coborau odinioară în subteran pentru a se adăposti de invadatori, de persecuții sau de catastrofe naturale. Dar dimensiunile incredibile ale complexului și ingeniozitatea cu care a fost construit sugerează ceva mai mult decât o simplă adăpostire temporară. Derinkuyu nu este doar un mic adăpost, ci un oraș complet: cu locuințe, grajduri pentru animale, depozite de hrană, fântâni și chiar biserici săpate direct în stâncă.
Arheologii estimează că putea adăposti zeci de mii de oameni, ceea ce ridică inevitabil întrebarea: ce anume i-a împins să construiască o asemenea metropolă subterană? Unii cercetători susțin că orașul a fost ridicat în urmă cu peste 3000 de ani, poate chiar mai mult, iar tehnicile de ventilație și arhitectura tunelurilor sunt atât de sofisticate încât par greu de imaginat pentru acea epocă. Cum au reușit niște comunități străvechi, lipsite de tehnologia modernă, să sape un astfel de colos subteran fără să se prăbușească? Misterul rămâne.
Teoriile abundă. Istoricii tradiționali vorbesc despre refugii construite de hitiți sau de comunități creștine timpurii, dar vocea conspiraționiștilor sugerează scenarii mult mai șocante. Unii cred că Derinkuyu a fost o arcă a omenirii, un loc unde supraviețuitorii unei catastrofe planetare s-au ascuns până ce lumea de la suprafață a redevenit locuibilă. Alții merg mai departe și afirmă că orașul subteran ar fi fost construit cu ajutorul unei civilizații necunoscute, poate chiar non-umane, care ar fi transmis tehnologia și planurile pentru aceste tuneluri imposibile.
O ipoteză populară în rândul pasionaților de mistere este legătura cu legendele despre Anunnaki, zeii străvechi care ar fi coborât pe Pământ și ar fi oferit cunoaștere oamenilor. Tunelurile subterane, susțin aceștia, nu erau doar locuri de refugiu, ci pasaje spre lumi ascunse, spre centre de cunoaștere sau poate chiar porți către alte dimensiuni. Forma perfectă a unor coridoare, ușile de piatră rotunde ce puteau bloca intrările și complexitatea ventilației alimentează această fascinație: ceva mai mult decât o simplă comunitate de fermieri pare să fi gândit acest oraș.
Și mai tulburător este faptul că Derinkuyu nu este singur. Cappadocia ascunde zeci de alte orașe subterane, multe dintre ele interconectate prin tuneluri kilometrice. Imaginează-ți o întreagă rețea de orașe subterane, construite cu o precizie uimitoare, capabile să adăpostească sute de mii de oameni. Ce anume urmăreau acești constructori din trecut? De cine sau de ce se ascundeau?
Localnicii încă mai povestesc legende despre sunete ciudate venind din adâncuri și despre coridoare încă neexplorate. Chiar și astăzi, arheologii spun că doar o parte din Derinkuyu a fost dezgropată. Coridoare sigilate, niveluri necartografiate și zone inaccesibile rămân învăluite în întuneric, lăsând loc pentru speculații și povești.
Poate că sub picioarele noastre se află o istorie complet diferită a omenirii, un capitol pierdut pe care cineva sau ceva l-a dorit ascuns. Poate că Derinkuyu este doar vârful unui aisberg subteran, o dovadă că civilizațiile străvechi știau mai multe decât suntem pregătiți să acceptăm. Iar dacă aceste coridoare au fost construite pentru a proteja oamenii de o amenințare, atunci întrebarea care se ridică este cutremurătoare: ce pericol atât de mare ar fi putut forța o întreagă civilizație să trăiască sub pământ?
