În anul 1857, la marginea Ploieștiului, frații Teodor și Marin Mehedințeanu au pus în funcțiune ceea ce istoricii consideră prima rafinărie industrială de petrol din lume. Instalația, adusă din Germania și adaptată pentru țițeiul local, avea o capacitate de aproximativ 7,5 tone pe zi și producea în special petrol lampant, combustibilul care avea să schimbe radical iluminatul public.
Tot atunci, Bucureștiul a devenit prima capitală a lumii iluminată cu petrol. Primăria a încheiat un contract cu Mehedințeanu pentru alimentarea a aproximativ o mie de felinare stradale. Lumina nouă, mai puternică și mai curată decât cea obținută din uleiuri vegetale sau seu, a marcat un pas important în modernizarea orașului.
România a intrat în statisticile internaționale din 1857 ca primul stat cu producție oficială de țiței, înregistrând 275 de tone pe an. În acea vreme, în alte regiuni ale lumii – Statele Unite, Canada sau Galiția – petrolul era folosit doar la scară redusă, prin distilării artizanale.
Rafinăria de la Ploiești a transformat Prahova într-un centru petrolier de importanță globală. În deceniile care au urmat, exploatarea și prelucrarea petrolului au devenit ramuri esențiale ale economiei românești, punând țara pe harta energetică mondială încă din secolul al XIX-lea.
