Pe colina liniștită a campusului Yale, în New Haven, Connecticut, există o clădire fără ferestre, rece și masivă, cunoscută sub numele de „The Tomb”. De aproape două secole, aici are loc unul dintre cele mai misterioase ritualuri studențești din lume: inițierea în Skull & Bones. Societatea a fost descrisă ca un club elitist, o pepinieră de lideri politici, dar și ca un guvern din umbră care influențează deciziile globale. Între adevăr istoric și mit conspiraționist, povestea ei fascinează la fel de mult ca acum 190 de ani.
Totul a început în 1832, când William Huntington Russell și Alphonso Taft, viitorul tată al președintelui american William Howard Taft, au fondat Skull & Bones inspirându-se din societățile secrete germane. Ideea era să creeze o elită studențească a Universității Yale, un grup de tineri selectați după inteligență, carismă și, nu în ultimul rând, originea lor socială. În fiecare an, 15 studenți erau aleși să devină „Bonesmen”, membri pe viață ai frăției.
Clădirea în care se întâlnesc, The Tomb, a devenit la fel de celebră ca organizația însăși. Fără ferestre și înconjurată de legende, pare mai degrabă un mausoleu decât un spațiu studențesc. Cei care au reușit să pătrundă în interior vorbesc despre pereți tapetați cu cranii, simboluri oculte și relicve ciudate. Un zvon persistent afirmă chiar că societatea ar păstra craniul lui Geronimo, celebrul șef apache, furat din mormântul său în timpul Primului Război Mondial. Descendenții lui Geronimo au cerut oficial repatrierea rămășițelor, dar Yale a negat că ar avea vreun obiect de acest fel. Totuși, legenda continuă să alimenteze aura macabră a frăției.
Despre ritualurile de inițiere se vorbește de multă vreme, dar foarte puțini au curajul să le descrie. Se spune că fiecare nou membru este pus să își dezvăluie cele mai intime secrete, care devin apoi parte din jurământul de loialitate. În alte relatări apar scene simbolice de „moarte și renaștere”, în care studentul este întins într-un sicriu pentru a marca tranziția spre o nouă viață ca Bonesman. Însă nimeni din interior nu confirmă oficial aceste detalii, pentru că regula fundamentală a frăției este tăcerea absolută.
Lista membrilor cunoscuți este impresionantă. William Howard Taft a fost primul Bonesman ajuns președinte al SUA, dar nu și ultimul. George H.W. Bush, fost director al CIA și apoi președinte între 1989 și 1993, a fost și el membru. Fiul său, George W. Bush, a urmat aceeași cale, ajungând la Casa Albă în 2001. Într-o întorsătură aproape ireală, rivalul său din alegerile din 2004, John Kerry, era și el Bonesman. Să alegi între doi candidați aparținând aceleiași frății secrete a fost pentru mulți dovada supremă că Skull & Bones are o influență disproporționată asupra politicii americane.
Influența nu se oprește la politică. Henry Luce, fondatorul revistei Time și unul dintre cei mai mari moguli media ai secolului XX, a fost și el membru. Mai mulți bancheri de pe Wall Street, judecători ai Curții Supreme și figuri proeminente din servicii secrete au făcut parte din aceeași rețea. Criticii spun că Skull & Bones a creat o adevărată „rețea de putere”, o elită care se sprijină reciproc și își deschide ușile unul altuia în cele mai înalte funcții.
Aici intervin teoriile conspiraționiste. Pentru mulți, Skull & Bones nu este doar o frăție universitară, ci o verigă americană a Illuminati. Faptul că simbolul său este un craniu cu oase încrucișate nu ajută deloc la calmarea speculațiilor. Unii cred că ritualurile ar fi inspirate din magie neagră, alții spun că organizația ar manipula evenimentele mondiale din umbră. Există și ipoteza că Skull & Bones ar fi avut un rol în fondarea CIA, având în vedere numărul mare de membri care au ajuns să lucreze pentru agențiile de informații imediat după război.
Istoricii serioși resping aceste scenarii apocaliptice. Ei consideră că Skull & Bones este, înainte de toate, un club exclusivist pentru studenți privilegiați, unde rețelele sociale și sprijinul reciproc sunt cheia succesului. Puterea frăției nu vine din ritualuri secrete, ci din faptul că membrii ei au acces la resurse, bani și conexiuni încă din tinerețe. Totuși, chiar și această explicație „rațională” ridică probleme. Dacă elitele Yale își creează o rețea invizibilă de putere, cât de liber este cu adevărat sistemul democratic american?
Cultura populară nu a rezistat tentației. Filme precum The Skulls sau documentarele de pe History Channel au prezentat Skull & Bones ca pe o organizație ocultă, plină de ritualuri bizare și planuri sinistre. Internetul a amplificat misterul, fiecare scurgere de informații fiind interpretată ca dovadă a unei conspirații globale. Pentru public, Skull & Bones a devenit simbolul absolut al societăților secrete, un mix de fapte reale, zvonuri și imaginație colectivă.
Adevărul, ca întotdeauna, se află probabil la mijloc. Skull & Bones nu conduce lumea din umbră, dar nici nu este un simplu club studențesc inofensiv. Este o organizație care și-a format o rețea de membri în poziții-cheie, de la Casa Albă la marile redacții și corporații. Influența ei este reală, chiar dacă nu este supranaturală. Faptul că atât de mulți lideri americani au purtat inelul Bonesman-ilor arată că frăția funcționează ca un accelerator de cariere și un simbol al apartenenței la o elită restrânsă.
Și poate tocmai aici se află misterul. Skull & Bones nu trebuie să fie o conspirație pentru a fi înfricoșătoare. Este suficient să existe și să funcționeze ca o rețea exclusivistă, care decide cine are acces la putere și cine rămâne pe dinafară. Restul poveștilor – cranii furate, pacte cu Illuminati, magie neagră – nu fac decât să adauge condiment la o realitate care, și fără ele, este deja tulburătoare.
Surse:
Articole din The Atlantic și Time despre conexiunile politice ale Bonesmen-ilor
Yale University Archives – documente despre societățile studențești
Alexandra Robbins – Secrets of the Tomb: Skull and Bones, the Ivy League, and the Hidden Paths of Power
History Channel – documentar Secrets of Yale’s Skull and Bones
