În România, fascinația pentru societățile secrete a existat dintotdeauna. Deși de multe ori învăluite în mister și teorii conspiraționiste, aceste organizații au avut un rol real în istoria și cultura națională.
Cea mai cunoscută este, fără îndoială, francmasoneria. Primele loji masonice au apărut pe teritoriul românesc în secolul al XVIII-lea, aduse de legăturile cu Occidentul și de influența ideilor iluministe. În secolul al XIX-lea, masoneria a jucat un rol activ în Revoluția de la 1848, mulți dintre liderii mișcării – Nicolae Bălcescu, Ion C. Brătianu sau frații Golești – fiind membri ai acestei organizații. În acea perioadă, lojile masonice erau spații unde se discutau idei de independență, unitate națională și reformă.
Pe lângă masonerie, au existat și alte grupuri cu un caracter secret, în special cu scopuri revoluționare. Un exemplu este societatea „Frăția”, fondată în 1843 de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica și Christian Tell. Aceasta avea menirea de a pregăti terenul pentru revoluția pașoptistă și de a mobiliza tinerii pentru idealurile naționale. Tot în această perioadă, cercurile studențești românești din Paris, Viena și Pesta funcționau ca adevărate societăți conspirative, dedicate cauzei unirii și emancipării.
Existau însă și organizații mai degrabă culturale, dar care păstrau un aer elitist și exclusivist. „Junimea” din Iași, creată în 1863 de Titu Maiorescu și alți intelectuali, nu era o societate secretă în sens strict, dar prin structura sa restrânsă și prin influența pe care o exercita asupra vieții culturale și politice, părea deseori un club închis, accesibil doar „inițiaților”. În perioada interbelică, grupuri precum „Rugul Aprins”, cu tentă mistică și religioasă, au fost privite de autorități cu suspiciune, mai ales atunci când activitatea lor intra în conflict cu ideologia oficială.
După instaurarea comunismului, societățile secrete au fost interzise și reprimate. Francmasoneria, considerată o organizație „burgheză” și „imperialistă”, a fost dizolvată, iar membrii săi au fost urmăriți de regimul comunist. Abia după 1989 masoneria a reapărut oficial în România, prin Marea Lojă Națională și alte organizații. Astăzi, ea funcționează legal, dar continuă să fie privită cu suspiciune și să alimenteze numeroase teorii ale conspirației.
Privite în ansamblu, societățile secrete din România au jucat un rol mai degrabă pozitiv în trecut, contribuind la modernizare, emancipare și afirmarea identității naționale. Cu toate acestea, discreția lor, simbolurile misterioase și istoria presărată cu episoade controversate le-au transformat în subiecte preferate pentru mituri și povești care circulă și astăzi.
