Istoria medicinei moderne este o poveste de progrese spectaculoase, de la descoperirea penicilinei la dezvoltarea vaccinurilor și a transplanturilor de organe. Dar, dincolo de succesele vizibile, există și o parte întunecată: acuzațiile că marile corporații farmaceutice ar fi ascuns sau întârziat deliberat anumite descoperiri pentru a-și proteja interesele financiare. Această idee, deși greu de dovedit în totalitate, persistă și alimentează teoriile conspiraționiste din întreaga lume.
Un exemplu clasic este cazul penicilinei. Alexander Fleming a descoperit accidental în 1928 că mucegaiul Penicillium notatum produce o substanță capabilă să distrugă bacteriile. Totuși, ani întregi nimeni nu a investit serios în cercetare. Abia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când nevoia de antibiotice era urgentă, penicilina a fost produsă pe scară largă. Pentru unii, această întârziere a fost doar o chestiune de logistică. Pentru alții, dovada că marile interese comerciale nu erau pregătite să renunțe la alte tratamente profitabile.
Și mai controversată este discuția despre cancer. De-a lungul deceniilor, au existat nenumărate relatări despre cercetători care ar fi descoperit tratamente promițătoare, dar care au fost marginalizați sau chiar discreditați. Printre exemple se află cazul lui Royal Raymond Rife, un inventator american care în anii 1930 a creat un microscop revoluționar și a susținut că poate distruge celulele canceroase cu ajutorul unor frecvențe speciale de unde. Comunitatea științifică oficială nu a recunoscut niciodată metoda sa, iar aparatele Rife au fost interzise. Teoreticienii conspirației cred că metoda sa a fost suprimată pentru că ar fi amenințat piața tratamentelor convenționale.
O altă poveste celebră este cea a lui Stanislaw Burzynski, un medic polonez stabilit în SUA, care a propus un tratament împotriva cancerului pe bază de antineoplastoni, compuși produși natural de organism. Deși a tratat pacienți și a raportat rezultate pozitive, autoritățile americane au pus sub semnul întrebării eficiența metodei sale și au purtat bătălii legale îndelungate cu el. În timp ce criticii îl acuză de pseudoștiință, susținătorii lui cred că a fost victima unui sistem care nu permite alternative la tratamentele standard profitabile.
În domeniul vaccinurilor, teoriile conspiraționiste sunt poate cele mai răspândite. Unele voci susțin că există vaccinuri experimentale împotriva bolilor incurabile, dar care nu au fost lansate pentru că ar fi distrus o piață imensă a medicamentelor. În realitate, dezvoltarea unui vaccin este un proces complex, cu obstacole științifice și logistice majore. Totuși, ideea că există tratamente „ascunse” persistă și alimentează suspiciuni la fiecare nouă criză sanitară.
Nici HIV nu a scăpat de aceste controverse. În anii ’80 și ’90, când boala făcea ravagii, au existat zvonuri că anumite companii sau institute medicale ar fi avut prototipuri de tratamente mai eficiente, dar care au fost blocate pentru a proteja vânzările de medicamente existente. Astăzi, terapiile antiretrovirale au transformat HIV dintr-o condamnare la moarte într-o boală cronică gestionabilă, dar suspiciunile despre întârzieri intenționate nu s-au stins.
Un alt exemplu intrigant este cel al tratamentelor pe bază de canabis. Planta a fost folosită timp de mii de ani în medicina tradițională, dar în secolul XX a fost interzisă în multe țări, iar studiile despre potențialul său terapeutic au fost limitate. Doar recent, odată cu legalizarea parțială a canabisului medicinal, au început să apară dovezi serioase despre eficiența sa în tratarea durerilor cronice, a epilepsiei sau a efectelor secundare ale chimioterapiei. Pentru mulți, această întârziere de aproape un secol este dovada că interesele economice și politice au blocat accesul pacienților la un tratament natural.
Ce este cert e că marile companii farmaceutice au un interes evident în menținerea controlului asupra pieței. De fiecare dată când apare o invenție care ar putea oferi tratamente mai ieftine sau chiar definitive, apare suspiciunea că va fi blocată. Chiar dacă unele dintre aceste teorii sunt exagerate, există destule cazuri documentate în care corporațiile au fost acuzate de manipularea rezultatelor testelor clinice, de promovarea unor medicamente dăunătoare sau de ascunderea efectelor secundare.
Dincolo de conspirații, problema centrală rămâne aceeași: știința și medicina nu sunt dezvoltate în vid, ci în cadrul unei economii globale unde interesele financiare cântăresc greu. Nu putem ști câte tratamente promițătoare au fost pierdute pe drum, dar istoria ne arată că suspiciunile nu sunt complet nefondate.
Astăzi, accesul la informație este mai rapid ca oricând, iar mișcările pentru „open science” încearcă să deschidă cercetarea către public. Totuși, puterea marilor corporații farmaceutice rămâne uriașă, iar întrebarea persistă: câte descoperiri medicale zac încă ascunse în arhive, nepublicate și nefolosite, doar pentru că ar fi prea puțin profitabile?
Surse
Robert N. Proctor – The Cancer Wars: How Politics Shapes What We Know and Don’t Know About Cancer
John M. Barry – The Great Influenza
Arhive medicale digitale disponibile prin PubMed Central
Articole din The Lancet și Nature Medicine despre istoria cenzurii științifice
